Obligația de întreținere datorată minorului. Cuantum. Modalități.

Sunt situații în care locuința minorului este stabilită printr-o hotărare judecătorească ori prin altă modalitate prevăzută de lege, la unul dintre părinți, fie la mama sa fie la tatăl său, ca urmare a
despărțeniei și cu ocazia stabilirii modalității efective de exercitare a autorității părintești.

Alături de drepturile conferite prin exercitarea autorității părintești, părintele care nu locuiește împreună cu copilul său, va fi obligat, la cerere, să acorde întreținere minorului. 

Potrivit art. 525 Cod civil, minorul care cere întreţinere de la părinţii săi se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. Demn de reținut este și cazul în care părinții nu pot presta întreținere fără a-și primejdui propria lor existență, în atare situație instanţa de tutelă poate încuviinţa ca întreţinerea să se asigure prin valorificarea bunurilor pe care acesta le are, cu excepţia celor de strictă necesitate.

De regulă, obligația de întreținere se stabilește sub forma unei sume de bani pe care părintele ce nu locuiește împreună cu minorul va fi obligat să o plătească, lunar, pană la împlinirea varstei de 18 ani a minorului, și peste această varstă în anumite cazuri prevăzute de lege.

Cuantumul întreținerii este prevăzut în cadrul dispozițiilor art. 529 Cod civil după cum urmează:

- când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. 

Cu toate acestea cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.

Mai sus am indicat regula aplicabilă în cadrul proceselor ce au ca obiect întreținere minor, însă nu trebuie ignorat faptul că, potrivit codului civil, obligația de a plăti o sumă de bani lunar cu titlu de întreținere constituie o excepție, avand în vedere dispozițiile art. 530 alin. 1 și 2 Cod civil potrivit cu care obligația de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională și numai în cazul în care nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani.

Pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.