Înscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părților, indiferent de suportul său material. El nu este supus niciunei alte formalități, în afara excepțiilor
anume prevăzute de lege.
anume prevăzute de lege.
Înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovada între părți până la proba contrarie.
Mențiunile din înscris care sunt în legătură directă cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă.
În cazul unui contract sinalagmatic, înscrisul sub semnătură privată are putere doveditoare numai dacă a fost făcut în atâtea exemplare originale câte pârți cu interese contrare sunt. În cazul în care toate persoanele au același interes este suficient un singur exemplar.
De asemenea în cazul mai multor exemplare originale, fiecare dintre acestea va purta mențiunea cu privire la numărul total de exemplare redactate. Nu sunt necesare mai multe exemplare originare în situația în care părțile, de comun acord, au depus singurul original la un terț ales de ele.
Atunci când înscrisul sub semnătură privată conține obligația singurei părți privind plata unei sume de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, el trebuie să fie scris în întregime cu mâna celui care îl subscrie, sau cel puțin ca, în afară de semnătură, să fie scris cu mâna sa ” bun și aprobat pentru...” cu arătarea în litere a sumei sau a cantității datorate.
În cazul în care suma arătată în cuprinsul înscrisului este diferită de ceea arătată în formula ”bun și aprobat ” se prezumă că obligația nu există decât pentru suma cea mai mică, chiar dacă înscrisul și formula sunt scrise în întregime de cel obligat, afară numai dacă se dovedește în care parte este greșeala sau dacă prin lege se prevede altfel. A se vedea dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, în reglementarea anterioară art. 1864-1181 Cod civil.